Nivelurile de percepție

Tratând geografia mentală, lucrarea de față se preocupă de percepția spațiului urban în general ca spațiu perceput, dar și ca spațiu al percepției, în cazul exopercepției spre exemplu. Geografia mentală poate fi surprinsă în orice spațiu, mai ales micro-spațiu, dar orașul reprezintă cel mai complex mediu în care percepția, reprezentarea și conceptul mental pot fi surprinse și studiate mult mai bine.

Percepția este un proces complex și unitar din toate punctele de vedere, care nu poate fi separat pe categorii fără mari sacrificii metodologice. Totuși pentru a putea sintetiza mai fidel percepția asupra spațiului, aceasta a fost împărțită pe paliere. Acestea sunt suprapuneri calitative ale percepției spațiului în funcție de nivelul cognitiv, de numărul și intensitatea proceselor psihologice care intră în acțiune, în special de gradul de afectivitate. Ideea de a separa metodologic percepția nu este una originală, ci a fost intuită de mai mulți autori. Gold (1980: 41-42), spre exemplu, a împărțit conținutul conceptelor mentale în două categorii: locațională și atributivă. De asemenea, Matei et al. (2001: 434) afirmă următoarele:

Imaginile geografice nu sunt determinate numai de scopuri instrumental-personale, ci ele poartă de asemenea semnificații culturale într-o comunitate discursivă.”

Primul palier al percepției este, așadar, ce mai simplu, mai util, mai des folosit și mai puțin legat afectiv. Este vorba de nivelul percepției locaționale, care înseamnă de fapt harta mentală simplă a unui individ, modul în care cineva rezolvă probleme spațiale. Acest spațiu reprezentat, de bază, cu utilitate imediată de deplasare, de existență este ,de exemplu, traseul de acasă la serviciu proiectat înainte de a pleca. Însă spațiul nu este doar un labirint prin care oamenii trebuie să găsească drumul potrivit, ci este încărcat cu semnificații, mai puternice sau mai slabe, mai multe sau mai puține. Al doilea palier de percepție, cel atributiv, este legat de valorile mentale ale spațiilor percepute, odată cunoscut un spațiu capătă anumite însușiri în mintea fiecăruia (de exemplu o zona în care persistă un anumit miros, sau locurile „cu vad” cunoscute de vânzători). Valoarea spațiilor poate, în unele cazuri, să depășească o simplă calitate informativă și utilă orientării și deplasării, ea poate trece în domeniul afectivului, în momentul în care cineva vibrează emoțional la contactul (fizic sau mental) cu un anumit spațiu. Acel loc poate avea semnificații personale, simbolice (de exemplu locul unei prime întâlniri sau locurile copilăriei), iar subiectul percepției este profund marcat de acest lucru, reprezentările sale fiind puternic influențate emoțional, lucru care face obiectul nivelului afectiv. Al patrulea palier nu este unul strict al percepției, ci trece în domeniul imaginației. Motivul pentru care palierul imaginativ este catalogat printre nivelurile percepției este faptul că imaginația nu se construiește în absența oricărui stimul. Ea are la bază informațiile percepției, iar studiile din domeniul geografiei imaginative subliniază acest lucru (Light, 2008).

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile despre tine sau dă clic pe un icon pentru autentificare:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s