Mergem în club? O perspectivă antropologică asupra spaţiilor vieţii de noapte urbane

Spațiul altfel nu este studiat numai de către geografi, dimpotrivă. Interdiciplinaritatea subiectului îl face atrăgător pentru numeroase alte științe. Blogul nostru le stă la dispoziție celor care au ceva de spus despre spațiu și percepția asupra sa.

De curând am aflat despre subiectul tezei de doctorat a drd. Aura-Andreea Petre de la Facultatea de Litere –  Identitatea de gen feminin în spaţiile urbane ale sociabilităţii, avându-i drept coordonatori pe prof. Silviu Angelescu și  Bernard Cherubini. Acest domeniul al antropologiei urbane având ca obiect de studiu reprezentările feminine în spaţiile urbane ale sociabilităţii (cluburile din Bucureşti) presupune şi o antropologie a spaţiului, ceea ce îl aduce foarte aproape de geografia mentală.

În continuare vă prezentăm un scurt articol pe această temă, oferit de Andreea cu mare generozitate blogului nostru. Mulțumim!

Mergem în club? O perspectivă antropologică asupra spaţiilor vieţii de noapte urbane

drd.  Aura-Andreea Petre

Viaţa de club în Bucureştiul zilelor noastre este un subiect extrem de controversat, de discutat, „născător” de stereotipuri şi clişee, de prejudecăţi, de sentimente de admiraţie sau de respingere şi lista poate continua. Având în vedere că „mersul în club” reprezintă o practică definitorie pentru viaţa socială de noapte din capitală, clubul, ca spaţiu, primeşte categorisiri şi definiţii diferite, atât din partea celor care nu-l frecventează, cât şi din partea celor care îl frecventează. Cele mai cunoscute, contestate şi discutate sunt, evident, aşa-numitele „cluburi de fiţe”. Un astfel de spaţiu şi practicile pe care le generează reprezintă un subiect de un real interes din perspectiva ştiinţelor socioumane. În calitatea mea de client (insider) şi de cercetător în antropologie mi-am lansat provocarea de a studia obiectiv acest spaţiu, încercând să ofer o perspectivă ştiinţifică al cărui scop nu este de a pune etichete pro sau contra, ci doar de a descrie şi a înţelege o realitate socioculturală.

Articolul de faţă propune o introducere în etnografia (descrierea) unui club urban, oferind câteva puncte de reper pentru acest demers. Necesitatea, dar şi importanţa, descrierii sunt de necontestat pentru activitatea unui antropolog:

 Si la spécificité de la démarche anthropologique par rapport aux autres disciplines qui forment les sciences sociales ne saurait être confondue avec la nature des premières sociétés étudiées par les ethnologues (les sociétés extra européennes), elle ne peut pas être dissociée d’un mode de connaissance particulier qui a été élaboré à partir de ces sociétés: l’observation rigoureuse, par imprégnation lente et continue, de groupes humains minuscules avec lesquels nous entretenons un rapport personnel. (Laplantine 2005:13)

Misiunea sa, grosso modo, este de a (şi) educa privirea către Diferit, către Celălalt, dar şi către Aproape, pentru a-i înţelege, pentru a ne înţelege. Astfel, înainte de orice, să descriem tot ce vedem, aşa cum sublinia Madeleine Pastinelli, în articolul De la culture comme «produit» à la culture comme experiénce: retour à l’ethnographie (2007), plecând de la teoria lui Geertz despre „thick description” („descriere densă”, vezi şi Mihăilescu 2007:81). Plecând din postura de insider, în aventura acestei cercetări, am început cu etnografia locului, vizând spaţiul, luând distanţă apoi pentru a ajunge la antropologie, vizând identitatea de gen feminin în acest spaţiu. În cazul unui teren în propria cultură, şi mai mult decât asta în propria viaţă, sarcina antropologului devine şi mai dificilă pentru că acest imperios slogan „a lua distanţă” în cercetarea de teren, presupune un efort diferit faţă de distanţarea într-o cultură străină sau într-un context sociocultural necunoscut.

În studiul clubului ca spaţiu urban, am pornit de la general, descrierea contextului terenului cercetat, ajungându-se la particular, terenul propriu-zis, clubul I din Bucureşti. Viaţa socială a oraşului Bucureşti, în spaţiile urbane destinate sociabilităţii, reprezintă un real hăţiş pentru o cercetare antropologică. Important este să restrângem din aproape în aproape pentru a ajunge la acel singur element care reprezintă obiectul de studiu. Pentru început, plecând de la această viaţă socială a locuitorilor bucureşteni, avem spaţiul, cel destinat sociabilităţii (cafenele, restaurante, cluburi ş.a.) şi timpul: cel destinat distracţiei, sociabilităţii, acel „temps de loisirs, d’activités, de sociabilité” (Cherubini 2000:68) şi, continuând delimitarea, cel nocturn, în perioada week-end-ului (timp prin excelenţă liber). Locuitorii unui oraş trăiesc, în primul rând, în traiectoriile lor din viaţa cotidiană, din viaţa lor socială, sub umbra anonimatului:

 Una dintre caracteristicile distinctive ale vieţii urbane moderne este frecvenţa interacţiunilor între străini. Chiar în interiorul aceluiaşi cartier sau bloc, sau chiar etaj, este puţin probabil ca oamenii să-şi cunoască majoritatea vecinilor. Dacă trăiţi într-o capitală sau într-un oraş, gândiţi-vă la numărul zilnic de interacţiuni avute cu persoane pe care nu le cunoaşteţi. Lista poate include şoferul de autobuz, persoanele care lucrează în magazine, alţi studenţi şi chiar oameni cu care vă întersectaţi privirea pe stradă. Chiar şi numai acest fapt face ca viaţa în oraşe să fie astăzi total diferită de oricare alta sau de cea de odinioară. (Giddens 2010: 844)

Frecventarea cu regularitate a anumitor spaţii (în cazul nostru, cele destinate sociabilităţii) reduce din gradul de anonimat, dar relaţiile de sociabilitate nu sunt profunde şi sunt delimitate de acel spaţiu şi de acel timp. Actorii sociali pot avea în traiectoriile lor din viaţa lor socială, clubul X să spunem, ca singur punct comun, sau pot avea mai multe spaţii în care se intersectează, traiectoriile putându-se identifica aproape în totalitate (oamenii pe care îi vedem în clubul X, îi putem vedea şi în cafeneaua Y sau în mall-ul Z), creându-se astfel o comunitate bazată doar pe frecventarea aceloraşi spaţii. Această frecventare comună nu le oferă însă, de cele mai multe ori, decât postura de cunoscuţi anonimi. Există relaţii valabile doar într-un anumit timp şi într-un anumit spaţiu. Din aceeaşi perspectivă a anonimatului, un alt interes îl reprezintă relaţia clienţilor cu personalul din aceste spaţii care, de asemenea, este un activă dar doar în acea perioadă de timp şi în acel loc.

Clubul este un spaţiu public cu funcţie de sociabilitate şi de petrecere a timpului liber în care se practică două tipuri de consum: alimentar (băuturi alcoolice şi non-alcoolice) şi cultural (dans şi muzică):

The nightclub at its most basic is a building that provides loud music, often with a repetitive beat, a dance area that usually has low background light and intermittent bright lighting effects, and a licensed bar. (PURCELL&GRAHAM 2005:140 apud BELLIS 2002:1027[1])

Clubul este prin excelenţă un spaţiu al vieţii urbane nocturne şi îşi are originea în discotecile post-comuniste care, în perioada prezentă, fie au dispărut, fie au devenit cluburi. În Bucureştiul zilelor noastre termenul discotecă este perimat şi nu mai desemnează niciun spaţiu urban destinat sociabilităţii. Pentru cercetarea noastră am ales un singur club bucureştean după următoarele criterii:

• acces – control ridicat;
• preţuri practicate – peste medie;
• tipologia clienţilor (percepţie endogenă[2]) – „lume bună”[3];
• tipologia clienţilor (percepţie exogenă) – „oameni cu bani”, „fiţe”[4];
• receptare în mentalul colectiv – „exclusivist”, „inaccesibil”, „scump”[5];
• imaginea promovată în media – „exclusivist”, „de fiţe”[6]
• percepţia propriilor clienţi – cel mai frumos club din Bucureşti[7].

În literatura de specialitate, în tipologiile acestui tip de spaţiu, clubul ales ca teren pentru cercetarea noastră prezintă caracteristici din următoarele categorii:

 “Mainstream” spaces, which denote the proliferation of corporately owned bars and clubs in the city centers that promote “up market” identities and specifically target rich groups such as professionals and high-level service sector workers. These mainstream bars and clubs, characterized by smart attire, commercial chart music, and pleasure-seeking and hedonistic behavior, have become the dominant mode of young-adult participation in urban nightlife culture. (GRAHAM&PURCELL 2005:136 apud CHATTERTON&HOLLANDS 2002[8])

Pop/Rock For the present purposes, pop was defined as commercial chart music that appeals to a large audience – the so-called “mainstream”, often by virtue of its softer, blander, easy-to listen-to sound. (Ammer, 1992[9]) Pop in nightclubs is typified by distinctive syncopation, danceable rhythms, and melodic emphasis. (Romanowski and George-Warren, 1995[10]) Contemporary examples include Madonna and various “boy bands”. (GRAHAM&PURCELL 2005:141-142)

Vom „intra” acum în club şi vom descrie ce vedem:

• intrarea – hol de aşteptare;
• garderoba;
• holul nod (intrare-toalete-ring);
• toaletele;
• ringul;
• mesele laterale;
• barul central (singurul);
• scena;

Acestea sunt punctele de legătură în traiectoriile actorilor sociali în club. Intrarea este spaţiul de prim contact şi este definitoriu pentru continuarea serii. Ca spaţiu de trecere, ca prag, intrarea staţionează clienţii pentru a li se permite accesul. Această staţionare nu este însă valabilă pentru toate categoriile de clienţi. Există cei care nu necesită un control pentru a li se permite accesul. Lauren Rivera (2010) în articolul său «Status Distinctions in Interaction: Social Selection and Exclusion at an Elite Nightclub» vorbeşte despre trei categorii de clienţi care au facilitată intrarea: clienţii casei, femeile şi cunoştinţele personalului. Selecţia se face, în principal, în cazul clienţilor noi. Dacă aceştia, însă, fac parte din cunoştinţele celor care frecventează acest club sau au potenţial de clienţi „buni” (care fac consumaţie), sunt femei sau sunt cunoştinţe ale angajaţilor, accesul este din nou facilitat (p. 248). Principalii actanţi în desfăşurarea acţiunii la intrare sunt bodyguarzii pe care literatura de specialitate îi numeşte „status experts and status judges” (vezi Rivera 2010: 234).

Odată intraţi, actorii sociali trebuie să-ţi împartă un spaţiu caracterizat de aglomeraţie şi înghesuială. Aşadar, sunt clienţii cu mese rezervate, care beneficiază de un spaţiu intim care îşi păstrează limitele şi sunt cei fără mese rezervate. În cazul acestora, spaţiul cel mai disputat este barul. „A prinde un loc la bar” este important şi îţi oferă un teritoriu al tău, asemănător cu a avea o masă (doar gradul de confort fiind diferit). Alături de aceste două spaţii, în club, mai există încă două spaţii reper: ringul şi toaletele. Dacă mesele şi barul sunt teritorializate, toaletele şi ringul sunt spaţiile destinate trecerii (deşi se poate staţiona şi pe ring, având în vedere aglomeraţia). Toaleta este singurul spaţiu din club care separă genurile (deşi această separare nu este universal valabilă):

 Toilets, as sites that are separated by the presumed biological distinction between men and women and their different excretionary functions, can be sites where individuals’ bodies are continually policed and (re)placed within sexed categories. (Browne 2004:332)

Astfel, fiind singurul spaţiu care aparţine în totalitate unui gen, în cazul femeilor, acesta capătă valenţe de loc refugiu care predispune la un alt tip de comportamente: aici femeile se odihnesc, vorbesc la telefon, împărtăşesc impresii şi, după observaţiile mele, spiritul de competiţie pare că se diminuează:

Toilet spaces in heterosexual nightclubs are often perceived as “sacred spaces” where women can be alone to discuss men, reapply make-up and generally stylize their bodies for their “frontstage” performance on the dance floor. (Browne 2004: 337 apud Goffman 1959[11])

Ringul este permanent aglomerat. Scena este zona DJ-ului şi al MC-ului, membrii personalului responsabili cu asigurarea atmosferei în club, dar pe scenă există şi un număr limitat de mese. Fiecare dintre aceste spaţii suportă analize complexe, din mai multe perspective. În acest articol ne-am rezumat la o scurtă prezentare pentru a îmblânzi privirea asupra clubului.

Cea mai importantă problemă pe care o ridică activitatea de a merge în club este relaţia dintre identitatea afişată (pentru ceilalţi) şi identitatea personală (pentru tine). Frecventarea unui anumit loc contribuie la construirea identităţii afişate şi este o piesă din puzzle-ul identitar:

 Moda tribalizează societatea de astăzi, împărţind-o în grupuri de aderenţi ce aleg, dintr-o multitudine de opţiuni,  pe care „li se potriveşte”. Ceea ce ne determină să alegem un model sau altul nu este valoarea lui intrisecă, ci valoarea lui de simbol, capacitatea de a ne integra într-un grup social distinct, într-un „trib” . De la alegerea telefonului mobil la alegerea casei, fiecare astfel de opţiune ne integrează sau ne stigmatizează (Bauman şi May, 2008). Nicio astfel de decizie nu este „naivă” . Chiar şi atunci când „nu ne pasă”(cum arată sau cum funcţionează obiectul consumat (există nu numai opţiunea estetică, ci şi cea tehnologică) alegem să aparţinem unui grup social, fie el de „anti-consumerişti”, de „relaxaţi”, de non-manipulabili de către publicitate…indiferent dacă o facem conştient sau nu. Sistemul modei nu are scăpare.” (Tudora 2009:51)

BIBLIOGRAFIE

BROWNE, Kath, «Genderism and the Bathroom Problem: (re)materializing sexed sites, (re)creating sexed bodies». Gender, place and culture, no. 3, 2004, vol. 11, p.331-346.

CHATTERTON, Paul & HOLLANDS, Robert (2003), Urban nightscapes. Youth cultures, pleasure spaces and corporate power. London, Routledge.

CHERUBINI, Bernard (avec la collab. de Nathalie Clad, Alain Girard et Laurence Stephan)  (2000) Les ancrages urbains et sociaux de l’espace universitaire à La Réunion: des ethnologues sur le campus. Paris, Editions d’Harmattan, Saint-Denis-de-la-Réunion, Université de la Réunion.

CIOBANU, Cristian (2011) Studiu de geografie mentală în Municipiul Bucureşti. Lucrare de doctorat.

DI MEO, Guy dans CASTERA, Isabella «Où vont les femmes». Sud-Ouest, 2011, version en ligne. Consulté le 04 august 2011.

GAFU, Cristina, «Spaţiu public/spaţiu privat în mediul urban românesc». Anuarul Institutului de Etnografie şi Folclor „Constantin Brăiloiu”, serie nouă, tom 14-15, 2003-2004, Editura Academiei Române, p.21-42.

GIDDENS, Anthony (2006) (2010) Sociologie. Bucureşti, Editura All.

GRAHAM, Kathryn & PURCELL, John, «A typology of Toronto nightclubs at the turn of the millenium». Contemporary Drug Problems, 2005, volume 32, p. 131-167.

HANNERZ, Ulf, «Washington and Kafanchan: A View Of Urban Anthropology ». L’Homme 44, 1982, tome 22, p. 25-36.

LAPLANTINE, François [(1996)2005] La description ethnographique. Paris,  Armand Colin.

LOW, Setha M., «Introduction», în LOW, Setha M. (edité par) (1999)(2005) Theorizing the city. The new urban anthropology reader. New Jersey, Rutgers University Press, p. 1-37.

PASTINELLI, Madeleine, «De la culture comme produit «produit» à la culture comme expérience: retour à l’ethnographie». Ethnologies 1-2, vol. 29, 2007, p. 5-48.

RIVERA, Lauren A., «Status Distinctions in Interaction: Social Selection and Exclusion at an Elite Nightclub». Qualitative Sociology, no. 3, 2010, volume 33, p. 229-255.

TUDORA, Ioana, «Case frumoase/case urât în peisajul bucureştean», în MIHĂILESCU, Vintilă (2009) Etnografii urbane. Iaşi, Editura Polirom, p. 51-64.

---

[1] BELLIS, M., Hughes, K. & LOWEY, H., «Healthy nightclubs and recreational substance use – from a harm minimization to a healthy settings approach» Addictive Behaviors. 27, 2002, p. 1025-1035.

[2] Aplicând conceptele „percepţie endogenă”, „percepţie exogenă” discutate de C. Ciobanu în teza de doctorat Studiu de geografie mentală în Municipiul Bucureşti (2011).

[3] sintagmă extrasă din conversaţiile libere despre clubul I, pe care le-am avut cu cei care îl frecventează.

[4] caracteristici extrase din conversaţiile libere despre clubul I, avute cu actori sociali care frecventează alt tip de club.

[5] caracteristici extrase din conversaţiile libere despre clubul I avute cu diverşi locuitori ai Bucureştiului care nu frecventează în mod special acest tip de spaţii.

[6] caracteristici ale clubului I în pagina sa de prezentare de pe site-ul http://www.24fun.ro, ghid online al spaţiilor destinate vieţii sociale din Bucureşti.

[7] părerea generală despre acest club din comentariile clienţilor săi pe pagina clubului de pe reţeaua de socializare Facebook.

[8] CHATTERTON, P. & HOLLANDS, R., “Theorising urban playscapes: Producing, regulating and consuming youthful nightlife city spaces.” Urban Studies. 39, 2002, p. 95-117.

[9] AMMER, C. (I992), Harper Collins Dictionary of Music. 3^rd Edition. New York, HarperCollins.

[10] ROMANOWSKI. P. & GEORGE-WARREN, H. (1995). The Rolling Stone Encyclopedia of Rock & Roll. Toronto, Fireside Press.

[11] Goffman, Erving (1959) The Presentation of Self in Everyday Life. London, Penguin.